În Franţa a izbucnit o polemică acerbă între admiratorii lui Freud şi filozoful Michel Onfray, autorul unei cărţi de 600 de pagini în care demolează de fapt tot edificiul freudian. O mină de aur pentru numeroasele publicaţii care îşi deschid paginile acestor argumente pro şi contra, transmite de la Paris Matei Vişniec.

În Franţa a izbucnit o polemică acerbă între admiratorii lui Freud şi filozoful Michel Onfray, autorul unei cărţi de 600 de pagini în care demolează de fapt tot edificiul freudian.

Este vorba de o polemică aşa cum numai intelectualii francezi ştiu să producă şi să întreţină. Un adevărat deliciu pentru intelect, o mină de aur pentru numeroasele publicaţii care îşi deschid paginile acestor argumente pro şi contra.

Cum e cazul cu ziarul Liberation care publică în paginile sale atât un articol semnat de patru admiratori ai lui Freud, cât şi răspunsul lui Michel Onfray.

Cei patru distinşi filozofi şi gânditori francezi, în frunte cu un nume sonor, Alain Badiou, îl acuză pe Michel Onfray că practică un fel de filozofie a buldozerului. Altfel spus că l-ar fi atacat cu o violenţă ieşită din comun pe părintele psihanalizei.

Replica lui Michel Onfray este, însă, implacabilă. Freud avea un anume gust pentru fascism, scrie Michel Onfray în articolul său, aducând şi anumite "pretinse" dovezi, printre altele dedicaţia scrisă de Freud pe una din cărţile sale oferită lui Mussolini.

Există însă şi alte reproşuri pe care Michel Onfray i le aduce lui Freud: acesta ar fi cochetat cu antisemitismul, lucru incredibil pentru cineva care a fost evreu. Freud ar fi scris diverse fraze "ciudate" în care deplânge faptul că "rasele necultivate" se multiplică mai mult decât cele înzestate cu o înaltă cultură.

Tot el ar fi fost un apărător al aristocraţiei, destinată chipurile, să conducă poporul incult.

La prima vedere s-ar spune că Mich