Am văzut într-o poză înarmat până-n dinţi, murdar de Furtuna în Deşert, tolănit ca un belfer pe un fotoliu de patrimoniu, vechi de zeci de secole în Muzeul Naţional din Bagdad, un soldat american victorios în războiul anti Saddam Hussein din 2003. Am văzut şi am privit cu silă, scârbă şi compasiune acel copil analfabet şi teribilist. El, apartenent „stăpânilor lumii”, n-avea de unde să ştie ce a însemnat Sumerul şi Mesopotamia, poate nici nu era nevoie să ştie, dar să intre cu bocancii murdari şi să pângărească relicvele unei civilizaţii cu mult anterioară (doar puţin peste) bicentenara cultură transatlantică, mi se pare impardonabil pentru şefii acelui prunc antrenat să tragă cu arma şi îndoctrinat că are libertatea de a apăsa pe trăgaci.

Am privit acea poză (de plâns) care etichetează şi face (de râs) o civilizaţie care a pus în practică unul dintre cele mai vechi şi dezirabile concepte elene – democraţia. Am privit şi mi s-a părut că văd un condamnat la scaunul electric. E drept, sortitul pedepsei capitale, nu avea chipul acelui pui de yankeu imberb şi teribilist, care execută nişte ordine terifiante într-o lume terorizată şi care, în pauza dintre două crime, s-a aşezat şi el pe un scaun să se odihnească. Avea de ce, dar nu-nţeleg de ce acolo… Am văzut într-o poză înarmat până-n dinţi, murdar de Furtuna în Deşert, tolănit ca un belfer pe un fotoliu de patrimoniu, vechi de zeci de secole în Muzeul Naţional din Bagdad, un soldat american victorios în războiul anti Saddam Hussein din 2003. Am văzut şi am privit cu silă, scârbă şi compasiune acel copil analfabet şi teribilist. El, apartenent „stăpânilor lumii”, n-avea de unde să ştie ce a însemnat Sumerul şi Mesopotamia, poate nici nu era nevoie să ştie, dar să intre cu bocancii murdari şi să pângărească relicvele unei civilizaţii cu mult anterioară (doar puţin peste) bicentenara cultură transatlantică, mi se pa