Acum o săptămână publi-cam un mic calcul care arăta că există foarte puţine şanse ca programul de case rurale promovat de un ministru actual să-şi acopere costurile. Mi s-a răspuns imediat – nu direct, nu argumentat, nu la obiect. Despre calitatea argumentării las cititorii să-şi spună părerea.

Programul de case rurale care ar urma să coste un miliard de euro în următorii ani are drept scop construirea a 25.000 de apartamente (sau case individuale, nu este precizat), care ar urma să fie repartizate cadrelor specializate care s-ar muta în mediul rural. Din punct de vedere financiar, acest program ar fi o tragedie, pentru că ar duce la costuri de construcţie şi întreţinere care nu pot fi acoperite în nici un fel. Avem deja programul ANL care este, de fapt, o subvenţie mascată – sau pe faţă, cum vreţi – pentru clientela politică şi cumetriile administrative. Studiul programului ANL arată foarte limpede că acest program a creat mult mai multe probleme – administrative, juridice, politice, morale şi financiare - decât a rezolvat. De programul ANL sunt legate peste 5.000 de dosare de judecată aflate pe rol, aglomerând instanţele deja supraîncărcate.

Cui se adresează Programul Case Rurale? Ni se spune că acelor specialişti care se mută la ţară şi ajută mediul rural să se revigoreze. Un anuar statistic costă câţiva lei. Te uiţi în Anuar şi vezi limpede că fluxurile migratorii nu sunt de la oraş la sat, ci exact invers. Este drept că timp de zece ani, 1991-2001, România a fost o ciudăţenie europeană. Populaţia urbană scădea, iar populaţia rurală a crescut, cu cifre impresionante în unii ani. Acesta a fost procesul de reîntoarcere în mediul rural a gospodăriilor mutate planificat în timpul industrializării socialiste. În momentul în care oamenii şi-au primit pământurile înapoi, CAP-urile s-au desfiinţat, industria socialistă urbană s-a micşorat aproape la fel de re