În contextul intrării în pâine a mult-anunţatei poliţii a concediilor medicale şi în contextul în care Timişul a început 2010 cu o medie de 15.000 de concedii medicale pe an, majoritatea beneficiarilor fiind bugetari, Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de Statistică ar trebui să-şi îndrepte mai mult atenţia asupra molimelor care decimează fără milă funcţionărimea timişeană, îndepărtându-i pe slujbaşi de activitatea lor pusă neîncetat şi necondiţionat în slujba întregului popor plătitor de taxe şi impozite.

În acest sens, plecându-se de la exemple concrete, s-ar putea trasa o adevărată simptomatologie a bolii instituţionale, generatoare de concedii medicale. Ar merita, în acest context, menţionat virusul de campanie. În mod fatal, cu o lună înainte de alegeri, un şir de boli crunte afectează şefii de instituţii cu aspiraţii politice, rupându-i de îndatoririle de zi cu zi. “Suferinzii” îşi tratează această afecţiune prin carantină la sediul partidului, gargară cu promisiuni sau băi zilnice de mulţime, dimineaţa şi seara. Cum importantă e şi latura spirituală a tratamentului, bolnavii mai împart, profilactic, şi pomeni electorale. După virusul de campanie, urmează maladia post-alegeri, în cazul în care se schimbă macazul politic, în urma procesului electoral. Şefii care îşi pierd sprijinul politic sunt loviţi de boală, de regulă cu maximum o săptămână înainte de predarea funcţiei. Această boală se tratează nu cu medicamente, ci cu o altă funcţie, intens negociată. În acest sens, suferinzii întreprind, pentru vindecare, diverse activităţi sportive, cea mai populară fiind căratul a diverse produse cu portbagajul la Bucureşti, unde urmează, pe la diverse ministere, sesiuni de gimnastică constând în flexiuni ale mâinii cu plic sau teanc, sau urcat scări cu sacoşe în mână.

O altă formă frecvent întâlnită de boală bugetară generatoare de concediu medical