România a încheiat Campionatele Europene de gimnastică de la Birmingham cu patru medalii: una de aur şi trei de argint. Nu este nicio performanţă de excepţie, dar nu este nici de neglijat având în vedere că actuala generaţie abia se încheagă. Marea problemă însă rămân accidentările, care în ultimii ani ne-au îngreunat drumul către performanţă iar uneori au dat naştere unor cazuri tragice.
Cu toate că singura medalie de aur a României la Birmingham s-a născut în urma unei accidentări, cu Amelia Racea luându-i locul Anei Porgras, starea de sănătate a gimnastelor noastre este un subiect de îngrijorare. Porgras, alături de Raluca Haidu sunt doar ultimele două exemple dintr-un lung şir, unele chiar dramatice, care au pus capăt carierei sportivelor.
CITEŞTE ŞI
Ana Porgras, cetăţean de onoare
Cine poate uita drama Andreei Chelaru, care la 14 ani (în 1999) a căzut în cap şi a paralizat în timpul unei sărituri la antrenamente. Visul ei de a deveni campioană s-a năruit iar locul unei lupte pentru performanţă şi medalii a fost luat de lupta pentru supravieţuire.
Oana Petrovschi a fost un alt caz tragic. Din cauza suprasolicitării (participa la peste zece concursuri într-un an) a suferit o hernie de disc de şapte milimetri pe coloana vertebrală, accidentare care i-a pus capăt carierei. A suferit o operaţie complicată, în Austria, la trei ani după accidentare, când durerile la spate deveniseră insuportabile. Operaţia a reuşit, dar Oana va trebui să poarte toată viaţa o placă de titan cu care medicii au fixat oasele.De altfel sportiva i-a dat în judecată pe foştii antrenori ai lotului naţional, Octavian Bellu şi Marian Bitang, pentru tratamente rele şi inumane, pe care ar fi fost nevoită să le suporte în timpul antrenamentelor.
A urmat în 2008 Cerasela Pătraşcu (foto jos), care la Campionatele Europene de la Clermont Ferrand, a ratat cobor
