Încheiat în februarie 1992, Tratatul de la Maastricht prevede faptul că un stat nu trebuie să aibă o datorie publică mai mare de 60% din PIB şi un deficit bugetar mai mare 3%. Grecia avea deja probleme cu aceste criterii, iar odată cu împrumutul luat de la FMI şi UE, normele de la Maastricht par să nu mai au nicio relevanţă pentru nimeni. Articolul 104c al Tratatului mai sus amintit spune că excesele sunt permise numai în cazul în care acestea nu sunt foarte mari sau/şi perioad
Încheiat în februarie 1992, Tratatul de la Maastricht prevede faptul că un stat nu trebuie să aibă o datorie publică mai mare de 60% din PIB şi un deficit bugetar mai mare 3%. Grecia avea deja probleme cu aceste criterii, iar odată cu împrumutul luat de la FMI şi UE, normele de la Maastricht par să nu mai au nicio relevanţă pentru nimeni.
Articolul 104c al Tratatului mai sus amintit spune că excesele sunt permise numai în cazul în care acestea nu sunt foarte mari sau/şi perioada în care este înregistrat excesul de deficit sau datorie publică este scurtă.
Unul dintre motivele pentru care au existat voci care nu au fost de acord cu sprjinirea Greciei a fost tocmai această abatere a Uniunii Europene de la norma pe care ea însăşi a impus-o. Odată ce guvernul de la Atena a luat banii, situaţia deficitului şi a datoriei publice se va complica şi mai mult: gradul de îndatorare al statului va urca aproape de 150% din PIB în 2013.
Ideea potrivit căreia un împrumut acordat Greciei nu este o soluţie foarte viabilă a fost împărtăşită la un moment dat chiar şi de preşedintele Comisiei Europene. Astfel, Jose Manuel Barroso, considera cu ceva timp în urmă că un pachet de sprijin financiar acordat Greciei de membrii zonei euro nu va reprezenta o acţiune de salvare.
Cine mai ţine cont de normele UE?
Grecia a hotărât să se împrumute deşi nivelul de îndatorare este deja foart
