Lucian Bejan a stâns peste 5.000 de carduri şi cartele telefonice emise în ţară, dar şi în străinătate.

Bărbatul îşi aminteşte că începuturile colecţiei pe care şi-a construit-o acasă au fost în urmă cu 14 ani, când a citit mesajul publicitar de pe o cartelă de telefonie publică.

„Pe suportul de plastic era mesajul unui concurs dotat cu premii în pagere, iar marele trofeu era o maşină de teren. Pentru a participa în competiţie trebuia să colecţionezi în total 12 cartele telefonice“, spune pietreanul.

Colecţii de sute de piese

Colecţia sa a început să se închege abia din anul 2000, după ce s-a dezvoltat şi oferta de pe piaţa de telefonie publică şi privată. „Cumpăram tot felul de modele de cartele pentru mama, care avea nevoie de ele la spital, şi mai foloseam şi eu. Aşa am început să-mi formez deprinderea asta“, mai spune Lucian, care îşi aminteşte amuzat că o mare parte din piese le-a recuperat chiar din cabinele telefonice. Treptat, a început să-şi structureze colecţia pe categorii din cauza numărului tot mai mare de cartele.

„La început, le strângeam haotic pentru că-mi plăcea diversitatea. După o perioadă am fost mai atent la suportul de plastic, să văd cine l-a emis, în ce an, sau în ce tiraj“, spune colecţionarul. Una din cele mai vechi colecţii, care numără 480 de piese, este cea de cartele de telefon publice cu bandă magnetică sau cu sim de încărcare.

„Printre cele mai valoroase piese pe care le deţin este cartela intitulata «Palatul Telefoanelor». Este în ediţie limitată aşa cum e şi o altă cartelă, intitulată «Delta Dunării», emisă doar în 10.000 de exemplare“, mai spune Lucian Bejan.

Spre deosebire de mărcile poştale, cartelele sau cardurile de colecţie nu ajung la valori exorbitante. „E mai uşor de întreţinut o colecţie de acest gen decât una de timbre, e mai puţin pretenţioasă. În