Cabinetele succesive ale lui Emil Boc şi-au propus să facă ordine în sistemul de stat, să facă investiţii în infrastructură şi să încurajeze IMM-urile. Dar nimeni nu poate spune exact unde ne aflăm pe acest traseu. Anunţurile contradictorii au devalorizat chiar şi declaraţiile bazate pe cifre.

Potrivit acordului cu FMI, semnat primăvara trecută, autorităţile de la Bucureşti ar fi trebuit să adopte legea salarizării unice şi legea pensiilor şi să taie cheltuielile de personal până la sfârşitul lui 2009. În mai 2010, aplicarea legii salarizării se discută cu sindicatele, legea pensiilor se află încă în dezbaterea Parlamentului, iar potrivit Institutului Naţional de Statistică, anul trecut au fost făcute 26.000 de angajări la stat, deşi se spunea că posturile au fost îngheţate.

În primul an al noului său mandat, ministrul Transporturilor Radu Berceanu a constatat că nu are bani de autostrăzi şi că fondurile europene sunt prea greu de obţinut. În al doilea an, a aflat ce să întrebe data viitoare când va avea în faţă un proiect de autostradă şi investitori care vorbesc „acoperit". L-a ajutat mult în această privinţă colaborarea cu marea companie Vinci care a părăsit lucrările pentru A3, fără să plătească vreo centimă daune. Anul 2011 va fi probabil unul la fel de fructuos în experienţe instructive.

Cât despre IMM-uri, potrivit unui consiliu guvernamental în domeniu, numai în semestrul al doilea al lui 2009 s-au închis 40.000 de astfel de societăţi, cu 58% mai multe decât în anul precedent. Or, din cei 731.000 de şomeri înregistraţi la sfârşitul anului trecut, potrivit cifrelor transmise UE, majoritatea au plecat din companiile private, cele mai multe IMM-uri.

Pentru toate aceste cazuri şi necazuri, Guvernul poate găsi scuze, explicaţii şi/sau ţapi ispăşitori. Şi de fapt este de înţeles că în faţa unei crize care a adus Spania într-o situaţie atât