Nici n-a apucat bine Stalin, prin portrete exemplare, să se afişeze pe străzile Vladivostokului, nici n-a apucat bine Ion Iliescu să se înfigă zdravăn în Legea lustraţiei, acuzând-o, evident, de "stalinism", că un alt pesedist, senatorul Ion Vasile, a dat atacul final la PSD, acuzându-l (ia ghiciţi de ce!) de (v-aţi dat seama!) - clar, nu? - "stalinism".

Din toată tărăşenia, se poate deduce un lucru: nu contează deloc cine este până la urmă demn de acest cuvânt plin de frisoane. PSD-ul? Legea lustraţiei? Stalin însuşi? O spun iarăşi, nu contează.

Ceea ce contează este faptul că tot ce este legat de social-democraţia românească ajunge, mai devreme sau mai târziu, să creeze viziuni devastatoare, comparabile doar cu cea mai eficace maşină de exterminare în masă, Stalin pe numele ei. Nici n-a apucat bine Stalin, prin portrete exemplare, să se afişeze pe străzile Vladivostokului, nici n-a apucat bine Ion Iliescu să se înfigă zdravăn în Legea lustraţiei, acuzând-o, evident, de "stalinism", că un alt pesedist, senatorul Ion Vasile, a dat atacul final la PSD, acuzându-l (ia ghiciţi de ce!) de (v-aţi dat seama!) - clar, nu? - "stalinism".

Din toată tărăşenia, se poate deduce un lucru: nu contează deloc cine este până la urmă demn de acest cuvânt plin de frisoane. PSD-ul? Legea lustraţiei? Stalin însuşi? O spun iarăşi, nu contează.

Ceea ce contează este faptul că tot ce este legat de social-democraţia românească ajunge, mai devreme sau mai târziu, să creeze viziuni devastatoare, comparabile doar cu cea mai eficace maşină de exterminare în masă, Stalin pe numele ei.