Sigur, nu este constituţional să-l altoieşti pe premier la scăfârlie. Poate prin America. Dar mai e ceva constituţional la noi?

Duminică s-a nimerit să împart distanţa dintre scaune, într-o dezbatere televizată, cu simpatica Alina Gorghiu, liberal, cu tinerii Surupăceanu, social-democrat şi Diaconu, conservator, reprezentanţi, fără alergie la biblioteci, ai generaţiei tinere de politicieni. Mă simţeam, cu părul meu pe care mă chinui să-l vopsesc argintiu, fiindcă el creşte castaniu, ca un dromader între gazele. Fiind Ziua Tineretului, prezenţa mea justifica o contrapondere. Ziua Tineretului, precum cuvânta ieri un lector radiofonic, a fost hotărâtă prin ucaz în 2004, de Guvernul democrat şi capitalist. Aş! Serbarea asta care cade primăvara, fiindcă primăvara e un anotimp tânăr, care umflă ţâţa mugurilor, se trage din vechea zi socialistă a tinerimii. Hotărând-o tot în 2 Mai, politicienii de azi n-au păcătuit. N-aveau cum s-o pună în alt loc. N-o puteai rândui de Bobotează şi n-avea nici un dichis să mişti o obişnuinţă. Până la urmă, s-o recunoaştem, toate ­ mai ales cele asasine ­ au revenit la locul lor. Băsescu, proaspăt uns înainte de '89 într-o dregătorie, stă în vila lui Ceauşescu, pe cea mai puternică femeie din România o cheamă tot Elena, Marea Adunare Naţională, în variantă încă bicamerală, va fi în curând mai puţin decât înainte. Beizadeaua şefului de partid şi de stat, ceva mai puţin şcolită, e drept, unsă cu smacuri ca o dansatoare de cabaret, dând cu dreptul în stângul prin silabe, e sus de tot, la Bruxelles, împrumuturile externe, cheltuite nu pe Metrou şi Transfăgărăşan, ci pe Berceanu şi Videanu (noua onomastică a mereu plătitelor şi niciodată realizatelor autostrăzi), sunt de zece ori mai mari, ţara moare de foame, ceea ce iar ne întoarce la obişnuinţe, păi, ce mai vreţi? E bine, e ca înainte şi, foarte curând, mai al dracului. @N_