Festivalul Internaţional „Timişoara muzicală“ a ajuns anul acesta la ediţia a 35-a. În oraşul de pe Bega soarele apune mai târziu şi luna plină este mai rotundă. Cel puţin aşa le pare unor bucureşteni veniţi la Festivalul „Timişoara muzicală“, sub numele Orchestrei Naţionale Radio, după 28 de ani de la ultimul concert susţinut aici.

Senzaţia acută a celor mai mulţi dintre noi era acea că am ajuns într-o ţară străină. Ne aflam într-un oraş cu un centru plin de clădiri superbe, pe care îţi puteai odihni privirea stând în faţa unei cafele mult mai ieftine decât în Bucureşti, seara urmând să fii primit de publicul oraşului ca o autentică vedetă. Privilegiată postură...

După 28 de ani

Muzicienii Orchestrei Naţionale Radio au venit la Timişoara împreună cu pianistul Horia Mihail, o cunoştinţă mai veche a timişorenilor, şi cu un dirijor pe care publicul de aici îl vedea pentru prima oară, Jin Wang. Deşi am fost surprinşi de densitatea vieţii culturale timişorene, în aceeaşi seară fiind programată o premieră la operă şi o alta la teatru, se pare că majoritatea spectatorilor au optat pentru a se întâlni cu muzicienii din Bucureşti şi cu un program gândit pentru publicul larg, mergând de la Chopin şi Rachmaninov la Enescu. Şi nu au avut ce regreta, pentru că emoţia artistică a crescut ascendent pe parcursul serii, Simfonia a II-a de Rachmaninov fiind cu adevărat un eveniment (transmis în direct şi de Radio Timişoara).

Ultimul romantic autentic, Rachmaninov este un compozitor care, deşi se bucură de o apreciere destul de limitată din partea muzicologilor, are parte de o admiraţie fără margini din partea melomanilor şi a interpreţilor. Lirismul lui zbuciumat, tumultuos, dureros, nu este o luare de poziţie deliberată în raport cu un curent estetic, ci reflexul direct al personalităţii sale nervoase, angoasate şi introvertite. Orchestra Naţio