Muncitorii din noul partid creat de generalul Gabriel Oprea şi condus – onorific şi executiv – de doi foşti miniştri din cabinetul de coaliţie PDL-PSD, au ales ziua de 1 Mai pentru a marca intrarea în legalitate. De acum înainte, oficial, „transfugii” din PSD au un drapel sub care mărşăluiesc spre viitorul luminos al politicii de stânga cu simpatii de dreapta.
Ce reprezintă, până la urmă, acest nou partid? Uniunea Naţională pentru Progresul României este o denumire ce pare desprinsă direct din opera lui Caragiale. N-ar mai rămâne decât că dl Oprea să-şi aleagă ca deviză: „Voi progresul cu orice preţ” şi avem deja imaginea lui Caţavencu, în uniformă de general, perorând în faţa moftangiilor că unicul său scop în viaţă este ca tot românul să prospere, iar România să aibă, în sfârşit, faliţii ei …
Ceea ce părea la început o glumă, sau o diversiune care să mascheze transferul de parlamentari în barca Puterii, iată că devine ceva ce vrea să pară serios. Un partid. Şi nu unul liber-schimbist, ci ultraprogresist. Un partid de stânga – pentru că acolo, pe partea aceea, traficul e mai lejer şi se pot aduna din staţiile de pe parcurs, nemulţumiţii stării de Opoziţie.
Cu tot comicul său de situaţie şi de personaje, această nouă stea de pe firmamentul politicii de partide ridică o problemă serioasă: aceea a faptului că, de prin ’96 încoace lipseşte din scenă o alternativă valabilă de stânga. PSD-ul a ocupat cu autoritate această zonă, curăţând-o de orice excrescenţe, în timp ce pe dreapta peisajul a înflorit, mai ales de la ieşirea – formală – a PD-ului din Internaţionala Socialistă. Avatarurile din opoziţie ale PSD şi inconsecvenţa şi incoerenţa etapei „Geoană” au dus la ruperea rândurilor şi la creşterea gradului de disidenţă. Ieşirea de la guvernare, de anul trecut, n-a făcut altceva decât să dea curs acestor propensiuni şi cum nu există o soluţie mai credi