În cele şase luni destinate desfăşurării Expoziţiei mondiale de la Shanghai (1 mai-31 octombrie), aproape 200 de ţări şi organizaţii ale lumii au adus, în capitala financiară a Chinei, câte puţin din culturile lor.
Este, în mare măsură, o manifestare de diplomaţie publică, la care România contribuie cu frânturi de civilizaţie, tradiţii şi obiceiuri, modalităţi de petrecere a timpului liber şi, nu în ultimul rând, cu prezentarea unor oportunităţi de afaceri în ţara noastră.
Conceptul pavilionului românesc, care de la depărtare pare un măr uriaş, cu o felie tăiată şi scoasă în afară, poate că nu a fost cea mai fericită alegere (de altfel, încă de la lansarea oficială de anul trecut au existat numeroase critici împotriva acestei idei), dar, cu siguranţă, este apreciat aici, la Shanghai. Am văzut-o în ziua deschiderii oficiale, sâmbătă, 1 mai, a pavilionului: câteva sute de curioşi de toate naţionalităţile au răbdat ore bune sub soarele încins pentru a vedea Mărul şi din interior. Restaurantul pavilionului nostru a rămas deschis până seara târziu deoarece cererea de bucate tradiţionale a fost foarte mare. Deşi preţurile practicate de subcontractorul chinez care se ocupă de alimentarea restaurantului cu produse nu sunt deloc generoase, aproape toate mesele au fost ocupate, imediat după deschiderea oficială şi după căderea nopţii, de zeci, poate chiar sute de curioşi veniţi să guste sarmale cu mămăliguţă sau ciorbă de perişoare, pentru a enumera doar câteva dintre preparatele pregătite de bucătarii români şi chinezi.
Potrivit unor estimări ale organizatorilor pavilionului nostru, sâmbătă, în ziua inaugurării oficiale, au existat aproximativ 10.000 de vizitatori care au asistat la spectacolele de muzică şi dans popular şi au petrecut momente bune în muzeul românesc, unde au găsit câteva piese de ceramică, au vizualizat un docume
