Una dintre primele televiziuni străine prinse în Bucureşti (nu ştiu dacă în toată ţara) a fost, în 1990, TV5, televiziunea francofonilor. Am privit, atunci, zeci de ediţii ale concursului Questions pour un champion . Am privit emisiunea şi în cele cîteva călătorii prin Franţa. Azi, butonînd, am ajuns din nou la TV5, aşezată, în grilă, mai la coadă, şi acolo era încă o ediţie a concursului. Acelaşi prezentator, cu aproape acelaşi decor, uşor împrospătat. Concursul face audienţă şi lumea se bate să participe la el. E un format de succes îndelungat. La fel, în alte ţări, există concursuri de cultură generală longevive. Vrei să fii milionar e de succes, încă, în SUA. La noi s-a stins. Cum s-a stins şi Roata norocului, şi Lanţul slăbiciunilor. La noi se consumă repede astfel de concursuri.
Nici un format de concurs avînd ca bază cultura generală nu a rezistat în România. Nimic nu a prins. S-a consumat în cîteva sezoane. S-a fîsîit, i s-a dus audienţa, apoi sponsorii sau clienţii de publicitate, şi dus a fost.
Curiozitatea mea ar fi: aveţi vreo explicaţie pentru această devorare a formatelor de concurs de cultură generală? E vorba de profunzime sau de superficialitate ? Sîntem un public prea instruit?
Una dintre primele televiziuni străine prinse în Bucureşti (nu ştiu dacă în toată ţara) a fost, în 1990, TV5, televiziunea francofonilor. Am privit, atunci, zeci de ediţii ale concursului Questions pour un champion . Am privit emisiunea şi în cele cîteva călătorii prin Franţa. Azi, butonînd, am ajuns din nou la TV5, aşezată, în grilă, mai la coadă, şi acolo era încă o ediţie a concursului. Acelaşi prezentator, cu aproape acelaşi decor, uşor împrospătat. Concursul face audienţă şi lumea se bate să participe la el. E un format de succes îndelungat. La fel, în alte ţări, există concursuri de cultură generală longevive. Vrei să fii milionar e de succes, încă,