În copilărie i-a plăcut atât de mult serialul „Ambulanţa” încât, la vârsta de 12 ani a decis să se facă asistent medical pe o maşină de salvare şi de atunci nimeni din jurul său nu a reuşit să îi schimbe opţiunea. Este povestea lui Ionuţ Stoicescu, unul dintre cei mai vechi angajaţi ai Serviciului de Ambulanţă Buzău.

Ionuţ lucrează de peste 20 de ani în instituţia medicală buzoiană, încă de la terminarea liceului. Îşi aminteşte că dragostea pentru acastă meserie i-a intrat în sânge când era în clasa a şasea şi urmărea cu mare pasiune serialul polonez „Ambulanţa”.

Soarta i-a fost de atunci prietenă pentru că în 1984, anul admiterii sale la liceu, avea să ia fiinţă Liceul Sanitar. „Au fost 7 candidaţi pe un loc şi tot am intrat. Am terminat cu medie mare şi am avut norocul să primesc repartiţie, în anul 1988, la Serviciul de Ambulanţă”, povesteşte Ionuţ.

Armata l-a smuls pentru o perioadă din Ambulanţa Buzău, însă a avut parte tot de sarcini medicale. „Revoluţia m-a prins la Regimentul poduri şi pontoane peste Dunăre, din Brăila. Pe 24 decembrie, verificam intrările în bloc iar un coleg, maistru militar, a fost împuşcat şi îi fusese atinsă artera brahială. I-am acordat primul ajutor şi l-am salvat”, îşi aminteşte Ionuţ Stoicescu.

Ca sindicalist, Ionuţ este un învingător

La scurt timp după liberare, Ionuţ a redevenit asistent medical în cadrul Serviciului de Ambulanţă. La scurt timp a preluat frâiele sindicatului, domeniu care avea să îi aducă multe satisfacţii. „În 2007 am făcut parte din echipa care a purtat negocieri cu ministrul Nicolaescu şi a obţinut schimbarea parcului auto şi dotarea Ambulanţei cu maşini noi precum şi salarizarea decentă a personalului”, spune, mândru, sindicalistul Ionuţ Stoicescu.

A lucrat pe un vechi microbuz TV, donat de ruşi după cutremurul din 1977, apoi pe o Dacia Break, iar de câţiva