Statul încalcă o lege frecvent, făcînd imposibilă corecta informare: 544 pe 2001. E principala concluzie a unui raport care trebuia să conţină date complete despre publicitatea de stat în presa românească. Raportul a fost realizat de Ioana Avădani şi George Ene, Centrul pentru jurnalism Independent. Iar datele au rămas puţine şi incomplete. Raportul e de citit, în ciuda acestui handicap.
Ministerele nu au catadicsit să răspundă, conform legii, la întrebările puse de Avădani şi Ene despre publicitatea de stat. În 2009, Guvernul a investit 47 de milioane de lei în publicitate, asta se ştie. Iar la sărăcia din piaţa de publicitate, 11 milioane nu sînt de refuzat. Cum s-au mîncat banii? Iată un fragment grăitor din raport:
În urma analizării răspunsurilor la cererile noastre, doar două ministere au respectat Legea cu privire la accesul la informaţiile publice. Acestea nu au avut bugete pentru publicitate în 2008 şi 2009. Toate celelalte ministere nu au respectat, într-un fel sau altul, prevederile legii. Şapte ministere nu au dat niciun răspuns.
Toate ministerele au considerat că este greu să ofere asemenea informaţii în termen de 10 zile, aşa că majoritatea a transmis că informaţiile vor fi furnizate în termen de 30 de zile. Totuşi, niciunul dintre ele nu a transmis acest lucru în termen de 5 zile, asa cum prevede legea. Niciunul din răspunsurile primite de noi în interval de 30 de zile nu a oferit toate informaţiile solicitate.
Jumătate din ministerele care compun Guvernul – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Cultural, Ministerul Comunicaţiilor şi al Societăţii Informaţionale, Ministerul Economiei, Ministerul Comerţului şi al Mediului de Afaceri, Ministerul Educaţiei, Ministerul Cercetării, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Finanţelor Publice (doar un department subordonat a oferit