Mă simt obligat să o scriu negru pe alb, în ziua imediat următoare celei în care România a constatat cu stupoare că ziarele sunt aservite, televiziunile cedează ingerinţelor politice, iar jurnaliştii sunt doar o denominaţie pe piaţa traficului de informaţii şi influenţă. Sursa: EVZ

Mă simt obligat să scriu aşa: sunteţi minţiţi cu devotament şi talent, cu o convingere atât de înrădăcinată încât e imposibil să mai faci diferenţa între ceea ce e şi ceea ce nu e.

Am auzit-o ieri pe Adriana Săftoiu, fost jurnalist, fost consilier prezidenţial şi actual politician cu aspiraţii liberale, rostind fraza aceasta imperfectă şi adevărată: în România, nu mai ştii cine a influenţat pe cine - politicienii pe jurnalişti sau invers. Cine e copilul cui, ca într-o poveste în care Frankenstein s-a construit pe sine, întrupând monstruos o realitate care exista înainte să se producă.

Jurgen Habermas, poate cel mai influent sociolog european în viaţă, descria în urmă cu patru decenii mecanismul prin care sfera publică a ajuns unealta preferată a intereselor de putere.

La început, au fost „iluminaţii” secolului al XVIIIlea, noua clasă burgheză decisă să răstoarne vechile privilegii şi să instituie un spaţiu al dezbaterii, eliberat de influenţa statului şi a bisericii. Au reuşit, aproape 150 de ani, să ţină viruşii la marginea arealului raţional pe care-l construiseră.

Apoi, secolul XX a venit cu tăvălugul consumerismului, iar polarizarea socială a împins în centrul sferei publice magnaţii şi ideile lor împachetate în bancnote. Platforma burghezilor de altădată, autentică şi credibilă, a fost cucerită, metru cu metru, de propria creaţie: un public fără acces la informaţie, dar cu resurse suficiente pentru a cumpăra minciuni.

Acest public este momit, de câteva decenii, cu cea mai sclipitoare şi falsă construcţie a lumii c