Amenajările hidroenergetice din matca râului au făcut zeci de victime omeneşti în ultima jumătate de secol. Suflete nevinovate cad pradă acumulărilor şi, mai ales, canalului de beton dintre cele două lacuri.

Oamenii cred că strămutarea populaţiei din anii ’50 şi inundarea satelor, a bisericilor şi a cimitirelor a aruncat un blestem asupra apelor. Pentru finalizarea acumulării de la Bicaz au fost evacuate 18.760 de suflete din 2.291 de gospodării.

Apele Bistriţei au acoperit vatra a 33 de sate, cu tot atâtea biserici şi cimitire, într-o zonă cu o lungime de circa 60 de kilometri. Biserica satului Hangu a fost dinamitată în mai multe rânduri, dar nu s-a reuşit demolarea ei pentru că betonul, armat cu şină de cale ferată, a rezistat.

În verile secetoase, când nivelul lacului de acumulare „Izvorul Muntelui“ scade, din apă ies, ca o insulă, ruinele bisericii. Doar anul trecut s-au înecat şase persoane în lacul de acumulare Topoliceni, cel de la Bâtca Doamnei sau în canalul de fugă de pe raza comunei Costişa. Unii înecaţi au fost scoşi din apă după o zi-două de căutări, alţii au fost aduse de ape la grătarele hidrocentralelor. Alţii n-au fost găsiţi niciodată.

Victimele canalul hidroenergetic nu sunt numai localnicii. „Anul trecut, Detaşamentul de Pompieri Piatra Neamţ a executat două misiuni pentru căutarea şi o misiune pentru degajarea lui Ioan Didilă (67 de ani), din judeţul Galaţi, înecat în canalul de fugă al râului Bistriţa“, a precizat colonelul Ioan Niţică, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Neamţ.

Scările, furate de hoţi

Canalele care transportă apa de la hidrocentrale la următorul lac de acumulare sunt adevărate capcane, din care cu greu poate scăpa o persoană căzută accidental.

„Canalul este blestemat pentru că nu are niciun fel de împrejmuire, malurile de beton au o pantă