Pe cei care nu au trăit direct experienţa este greu să-i faci să înţeleagă magia pe care a reprezentat-o faptul de a asculta, în urmă cu peste douăzeci de ani, un post de radio care, deşi se auzea cu întreruperi, era atât de subversiv încât nu puteai să discuţi despre el cu nimeni dacă nu aveai încredere absolută în el, pentru că riscai să-ţi pierzi libertatea. Radio Europa Liberă se asculta cu frică şi cu încântare deopotrivă. La orele serii, programul acestui post se auzea cu dificultate, ca dintr-o altă lume (ceea ce era şi adevărat), şi aduna în jurul lui milioane de români care trăiau în propria lor ţară ca nişte arestaţi. Vreme de câteva decenii, dar mai ales în ultimii 20 de ani ai regimului comunist, românii au ascultat acest post de radio ca pe un balsam peste rănile lor, pentru că era singurul loc de unde se rostea adevărul despre ceea ce trăiau.

Focalizat pe politică, una dintre cele mai ascultate emisiuni fiind Actualitatea românească, prezentată de o voce inconfundabilă, Neculai Constantin Munteanu, postul avea şi programe culturale, ca Teze şi antiteze la Paris, de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, sau o emisiune de actualitate muzicală occidentală, prezentată de Andrei Voiculescu.

Gabriel Andreescu şi Mihnea Berindei au editat recent o carte care cuprinde o selecţie a scrisorilor trimise către Europa Liberă de către diverşi cetăţeni români, din ţară sau stabiliţi în Occident. Primul volum se numeşte Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Europa Liberă. 1979-1985 şi a apărut la Polirom.

Înfiinţat în 1950 de către guvernul SUA, Radio Free Europe a emis, din Germania, pentru toate ţările din fostul lagăr comunist programe de informare corectă asupra realităţilor din Europa de Est, iar acţiunea sa a fost văzută ca fiind atât de periculoasă, încât guvernele acestor ţări au recurs la multiple atentate împotriva celor care lucrau în ac