Statisticile spun da! E sistemul bancar la adăpost de şocuri interne? Statisticile spun nu!
De ce nu trebuie să se teamă România de băncile greceşti? Simplu. Pentru că nu noi i-am împrumutat pe ei, ci ei pe noi. Pentru că băncile greceşti au fost atât de agresive încât au dat credite multe şi au atras depozite puţine.
Iar temerea ar putea fi valabilă doar în cazul ipotetic în care statul grec le-ar forţa să repatrieze bani. Însă este mai probabil că bancherii greci ar prefera mai degrabă să-şi pună capitalul la adăpost, inclusiv în România. Să ne-nţelegem! Un rateu în Grecia ar fi dificil pentru România, dar nu catastrofal pentru sistemul bancar.
Pe de altă parte, România s-a întărit, în ultimul an, suficient încât să suporte ieşiri semnificative de capital. În ultimele 12 luni, economiile românilor - populaţie şi companii - în bănci au crescut cu 9,5% şi au ajuns la echivalentul a 44 de miliarde de euro. Soldul creditelor a scăzut cu 1,5%, până la 49 de miliarde de euro. Aşa se face că gradul de acoperire a creditelor prin depozite a crescut de la 81% la 90%. Altfel spus, dependenţa băncilor din România de liniile de finanţare externă s-a înjumătăţit, de la 19% la 10%. În ritmul acesta, ar trebui ca într-un an dependenţa să dispară complet.
Nu la fel de bine stau lucrurile în plan intern. Restanţele au crescut într-un singur an cu aproape 150%, adică de la un miliard de euro la 2,5 miliarde de euro. Asta înseamnă, ca pondere în credite, o creştere de la 2,2 la 5,2%. Faţă de 2008, ponderea restanţelor a crescut deja de cinci ori. De data asta, dacă se menţine acelaşi ritm, peste un an băncile vor fi împovărate de o rată a restanţelor de 10%.
Pentru depunători, asta n-ar trebui să fie totuşi un motiv de îngrijorare. Regulile de provizionare ale BNR sunt destul de dure, iar o parte din paguba posibilă este suportată din profiturile de acum
