S-a spus că Partidul Democrat a trecut brusc de la stânga la dreapta, uitându-se faptul că, din 1992, gruparea care a refondat PD a făcut o opoziţie fără compromisuri PDSR-ului lui Ion Iliescu, apoi PSD-ului condus de Adrian Năstase. Nu trebuie să uităm că alternanţa din 1996 nu a fost posibilă decât prin coalizarea PD cu partidele istorice din CDR, iar cea din 2004 datorită Alianţei PNL-PD. Evoluţia PD, până la fuziunea cu PLD, este un bun exemplu de corelare a unei formaţiuni politice cu evoluţiile din societatea românească.
Identitatea PDL rămâne o identitate deschisă, pentru că membrii săi vin din orizonturi diferite. Important este să avem cu toţii un set de valori comune şi un singur scop: modernizarea României.
Noi am înţeles să sprijinim iniţiativa privată prin măsuri liberale radicale, precum cota unică, pe care am reuşit să o menţinem inclusiv într-o perioadă de criză economică, atunci când multe ţări şi-au crescut fiscalitatea. Fără să ne abandonăm valorile sociale de bază, precum solidaritatea, am ales să clădim viitorul pe fundamentele responsabilităţii. Adeziunea noastră la Partidul Popular European a însemnat intrarea în familia creştin-democraţilor europeni. După reorientarea PNL, care a ales să facă o alianţă netransparentă cu PSD, am rămas singurul partener credibil pentru partidele de centru-dreapta din Europa.
Astăzi, PDL este partidul din România cu cei mai mulţi aleşi în parlamentul naţional şi în cel european. Contribuim astfel în mod semnificativ la forţa dreptei populare în Europa. După 20 de ani de creştere şi consolidare, a venit vremea unei necesare definiri de doctrină. Valorile marelui partid al dreptei româneşti trebuie să corespundă principiilor doctrinei populare europene, valorilor comune ale formaţiunilor politice din familia Partidului Popular European.
Ne bucură astfel iniţiativa unor intelectuali apropi
