În primul rînd, trebuie clarificată povestea cu “FMI cere“. Toate sursele apropiate negocierilor cu Fondul pe care le-am consultat – de la foşti şi actuali demnitari pînă la jurnalişti specializaţi pe economie – spun la unison că FMI nu cere şi nu impune măsurile prin care să se atingă ţintele stabilite. Eventual propune. Consultanţii FMI, inclusiv cei care lucrează cu Guvernul şi între vizitele delegaţiei, pot expune o variantă de lucru în termenii următori: dacă nu ai bani la buget şi continui să nu reduci cheltuielile, atunci există şi această soluţie imediată, a creşterii încasărilor prin majorări de taxe: în cazul de faţă TVA şi impozitul pe venit. În al doilea rînd, regula spune că nu discuţi conţinutul negocierilor pînă ce nu ai o variantă cît mai apropiată de cea finală. (Sindicatele – Cartel Alfa, în speţă – au încălcat-o în încercarea de a forţa păstrarea cît mai multor bugetari în sistem).

Din această perspectivă, declaraţiile în doi peri şi cu jumătate de gură ale ministrului de finanţe Vlădescu păreau justificate. Formulări de genul “s-au discutat multe…” sau “nu s-a vorbit de creşterea TVA cu 25%” te lăsau să înţelegi că ipoteza de lucru există, doar că nu în termenii vehiculaţi de presă “pe surse”. Dacă ar fi expus şi publicului larg problema în termenii în care a expus-o azi în şedinţa de Guvern, lucrurile ar fi devenit mai clare măcar sub aspectul regulilor jocului, dacă nu al soluţiei la care se va recurge:

“Ministrul a făcut în şedinţa de guvern o prezentare succintă a discuţiilor cu Fondul Monetar Internaţional, arătând că experţii Fondului au cerut autorităţilor române să reducă cheltuielile şi să crească veniturile, arătând că o soluţie este mărirea taxelor, iar alta disponibilizările. Ministrul a susţinut că variantele sunt încă în analiză şi nu a avansat nicio cifră privind creşterea TVA sau a cotei unice de impozitare, dar a e