La cererea lui Nicolae Steinhardt, preotul Emanuil Rus a ascuns manuscrisul, timp de un an şi jumătate, ca să nu-l găsească Securitatea. Sursa: MIHAI ŞOICA

Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt, poate fi citit astăzi datorită călugărului Emanuil Rus, de la Mănăstirea Rohia, care l-a ascuns de Securitate, timp de un an şi jumăte, într-o instalaţie de încălzire centrală nefolosită. În prezent, Emanuil Rus este stareţ la Mănăstirea Bixad, judeţul Satu- Mare.

Scria seară de seară

Părintele Stareţ Emanuil Rus se înclină şi acum când vorbeşte despre părintele Nicolae, numele de mănăstire a lui Nicolae Steinhardt. „Părintele Nicolae avea un comportament deosebit şi îşi cerea iertate şi pentru cel mai mic lucru. Niciodată nu l-am auzit să zică ceva care ar fi putut jigni pe cineva”, îşi aminteşte stareţul de la Bixad.

Nicolae Steinhardt a ajuns prima oară la Mănăstirea Rohia în anul 1971, iar din 1977 a rămas acolo definitiv şi s-a apucat de reorganizarea bibliotecii. În paralel, Steinhardt rescria „Jurnalul fericirii”, manuscrisul original fiindu-i confiscat de comunişti în 1969.

„Scria seară de seară şi, pentru că trecuseră mulţi ani de la perioada de detenţie, trebuia să se concentreze foarte mult. Prezenţa părintelui Nicolae la Rohia a coincis cu o intensificare a acţiunile Securităţii în zonă. Nu era zi lăsată de la Dumnezeu să nu fie careva prezent sau să nu se înregistreze totul”, spune părintele Rus.

„Am ascuns cărţile în casa cu paraclis”

Părintele Emanuil Rus povesteşte că, în 1986, patru securişti au venit la mănăstire, sub pretextul că sunt de la Uniunea Scriitorilor. Steinhardt se întorsese, nu demult, din Franţa şi adusese mai multe cărţi scrie de Monica Lovinescu şi Eugen Ionescu, dar şi „Arhipelagul Gulag”, de Aleksandr Soljeniţân.

„Cei patru securişti l-au într