Dacă un constructor auto ar fabrica deliberat câteva zeci de mii de maşini cu defecţiuni la sistemul de frânare cu gândul că vor face livrări unei firme prietene care din accidentele rezultate va câştiga bani de la asigurări ar fi ceva nu numai imoral, penal, dar şi neeconomic, respectiva stratagemă urmând să aducă pagube la nivelul întregii societăţi. Situaţia cu totul ipotetică enunţată mai sus are şi un corespondent în realitate. Acum câţiva ani Goldman Sachs a "împachetat" o serie de ipoteci potenţial neperformante în produse securizate pe care le-a vândut "fraierilor", fie ei investitori lacomi de calibru mediu sau fonduri de pensii administrate îndoielnic. Ulterior, Goldman Sachs, ştiind ce conţineau respectivele produse (CDO - collateral debt obligations) şi că erau sortite să explodeze, au pariat împotriva lor pe piaţa secundară.
Astfel, Goldman Sachs a devenit un veritabil câştigător al crizei, mai ales după ce am asistat la falimentul altor două bănci de investiţii concurente, Bear Sterns şi Lehman Brothers. În vara lui 2007, băieţii deştepţi de la Goldman Sachs aveau short-uri deschise în pieţe pe care alţi mari actori încă stăteau long. Ar fi fost desigur grozav, numai că mai era şi riscul de contraparte... Aşa am aflat că ajutorul dat de stat gigantului AIG în toamna lui 2008 era destinat onorării obligaţiilor asiguratorului pe diverse contracte derivate în care principalul beneficiar era Goldman Sachs.
Aceeaşi companie bancară s-a aflat în scandaluri încontinuu de la începutul crizei. Primul a fost legat de trecerea de care Goldman se bucură la Washington, unde actualul şef al Trezoreriei, Tim Geithner, şi precedentul, Hank Paulson, sunt foşti executivi ai băncii. Nu sunt singurii din administraţiile Bush sau Obama...
Apoi am avut scandalul legat de noul sistem software de tranzacţionare pe care Goldman îl foloseşte în pieţele unde