- Editorial - nr. 540 / 5 Mai, 2010 "Si-au ridicat crucile deasupra capetelor si au mers spre moarte plangand" La 28 iunie 1940, Basarabia si partea de nord a Bucovinei au fost ocupate de Armata Rosie, ca urmare a notei ultimative a guvernului sovietic din 26-27 iunie 1940, si a rusinoasei cedari de catre Romania. In urma refuzului autoritatilor sovietice de a li permite refugierea in Tara-Mama, romanii din raionul Hliboca, situat aproape de noua granita, au cazut in capcana intinsa de NKVD, si s-au hotarat sa plece cu totii... acasa. "La 1 aprilie 1941, un grup de peste 16 mii de bucovineni, batrani, barbati, dar si femei sau copii din Patrautii de Sus si Patrautii de Jos, Cupca, Suceveni, Priscareni, Carapciuc sau Iordanesti, au pornit - cu icoane, prapuri si cruce din cetina - prin Padurea Camencii spre Fantana Alba. Aproape de noua frontiera, la Varnita, satul Fantana Alba, granicerii sovietici ii asteptau, ascunsi in padure; au tras din plin, incontinuu, secerand mii de vieti; supravietuitorii au fost urmariti de cavaleristi si spintecati cu sabia, unul cate unul. Putini au scapat atunci. In final, i-au aruncat pe toti, batrani, femei, copii, sugari - vii, morti sau muribunzi - in gropi comune. Doua zile si doua nopti s-a miscat pamantul in acele gropi. La cateva saptamani, in noaptea de 12/13 Iunie 1941, peste 13.000 de familii de romani au fost ridicate din casele lor si deportate in Siberia si Kazahstan". De-abia in anul 2000, autoritatile ucrainiene au ingaduit primul parastas pentru odihna miilor de romani care n-au dorit nimic altceva decat sa traiasca liberi in Romania. In fiecare an, la 1 aprilie, sute de romani din nordul Bucovinei se aduna in Paduricea Varnita. Numarul real al celor secerati nu se cunoaste nici azi. "Si astazi este greu de explicat ce forta a fost in stare sa smulga miile de tarani de la casele si de la gospodariile lor, de la ve