De ce să acceptăm cu toţii o curbă de sacrificiu ca să salvăm un stat umflat, anchilozat şi corupt?

Creşterea taxelor şi a impozitelor înseamnă un eşec al statului. Fie o incapacitate a sistemului de colectare, fie incompetenţă în procesul de bugetare. Pe vremuri de normalitate economică, o asemenea creştere este o notă proastă pentru guvernare. Pe vremuri de criză însă, este o adevărată catastrofă!

Intenţia de a creşte fie TVA, fie cota unică, fie pe amândouă deodată înseamnă recunoaşterea, de către Guvernul Boc, a propriei neputinţe. Nu ştim sigur, la această oră, cu câte procente vor fi modificate TVA şi/sau cota unică. Cert este că măcar una din acestea va fi mai mare. Cifrele aruncate în ultimele zile pe piaţă - TVA, 25%; cota unică, 20% - sunt maximale şi nu reprezintă decât nişte baloane de săpun, nişte teste de încercare a rezistenţei opiniei publice. Cifrele finale (sau cifra finală) vor fi ceva mai mici, determinându-i pe cei slabi de înger să răsufle „uşuraţi": uite domne, totuşi, că nu e aşa de rău!

Ne vor scoate aceste modificări fiscale din criză? Cu siguranţă, nu. Ba, din contră, riscăm să ne afundăm şi mai mult. Cine socoteşte ca elevul de clasa a IV-a, cu regula de trei simplă, că, dacă anul trecut, cu un TVA de 19%, la buget se strângeau X lei, atunci cu un TVA de 25% vom avea la buget X lei înmulţit cu 25/19, adică vreo 31,6% mai mulţi bani, se înşală amarnic. Şi se înşală pentru că nu ia în seamă două aspecte: creşterea celui mai mare şi mai important impozit indirect va lovi în consumatorul final, cumpărătorul de bunuri şi servicii, a cărui primă reacţie va fi să cheltuiască mai puţin, de unde rezultă reducerea consumului; al doilea aspect îl reprezintă abilitatea firmelor, ajunse în stadiu de supravieţuire, de a fenta sistemul fiscal. Ambele aspecte, cumulate, vor duce la colectarea la buget, din TVA, a mai puţini bani dec