Incapacitatea de a citi e o boală întâlnită la unu din zece copii din lume. În cazul micuţilor români, această tulburare neurologică poate fi agravată de metodele învechite de predare ale dascălilor. Sursa: NORTHFOTO
„E un copil deştept, dar nu vrea să înveţe” sau „e leneş”. Acestea sunt doar două dintre verdictele pe care le dau mulţi profesori copiilor care fie nu pot citi corect, fie au greutăţi în a face calcule simple sau scriu cu multe greşeli.
Specialiştii numesc acest gen de tulburări care apar încă de la grădiniţă dislexie şi spun că nu are vreo legătură cu lenea, indiferenţa sau im pertinenţa.
Statisticile internaţionale arată că un copil din zece are probleme cu cititul, iar 4 procente dintre aceştia prezintă forme severe ale afecţiunii.
Logopezii, ajutorul copiilor
„Este vorba despre o disfuncţie neurologică, aceasta însă nu afectează inteligenţa copilului. Părinţii sunt cei care detectează în primul rând acest lucru. Copilul are un vocabular sărac, face greşeli gramaticale, are tulburări de atenţie. Aţi auzit poate despre cazuri de copii care au început să vorbească abia pe la 3 ani”, explică Eva Bartok, preşedinta Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici (ARCD).
Dificultatea de a citi şi socoti se poate repara cu ajutorul logopezilor. „Foarte puţini părinţi ştiu despre afecţiune şi despre cine îi poate ajuta. Din această cauză pierd o bună perioadă de timp în care specialiştii pot acţiona şi ajuta copilul. Din păcate, cadrele didactice nu ştiu de multe ori cum să se comporte cu aceşti copii, cum să-i ajute”, mai spune Eva Bartok.
Pe de altă parte, sunt specialişti care consideră că tulburarea de învăţare nu este o boală, ci o modalitate specială de prelucrare a informaţiei, datorată dezvoltării şi funcţionării diferite de normal a sistemului nervos central.
Altfe
