Trebuie să recunoaştem, oricine poate să fure un bancomat sau să jefuiască o casă de schimb valutar. Intri, iei ce-ţi trebuie şi pleci. Te-ai ales cu nişte bani, cel puţin până eşti prins cu ajutorul camerelor de supraveghere pe care, culmea, unii mai au şi prostul obicei de a le ascunde prin tot felul de unghere. Dar, ca să furi obiecte de preţ, îţi trebuie o oarecare inteligenţă, o strategie, un plan de transport şi valorificare a bunurilor. Hoţii inteligenţi ne mai condimentează fluxurile de ştiri şi ne mai abat gândul de la frivolităţi cum ar fi taxele sau cianurile. Ultima lovitură a hoţilor inteligenţi a avut loc noaptea trecută la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti. Mă rog, o umbră de îndoială planează asupra inteligenţei autentice din moment ce hoţii au dat nas în nas cu poliţiştii la nici 100 de metri de locul faptei. Ce s-a întâmplat de fapt? Patru prahoveni au furat de la mănăstire moaştele Sfântului Nectarie. Explicaţii ar fi două. Una mai spirituală şi una mai lumească. 1. Se poate ca hoţii să se fi săturat de aşa-zişii credincioşi care dau din coate şi înjură în timp ce îşi aşteaptă rândul să atingă moaştele. Ispita de a proceda la fel e mare, într-adevăr, aşa că prahovenii au preferat să îşi asigure exclusivitatea şi liniştea în timpul actului de închinare. Evident, am putea şi noi, la rândul nostru, să comitem păcatul judecării aproapelui şi să vedem doar egoismul din gestul hoţilor. Nu trebuie însă să pierdem din vedere şi posibilitatea ca hoţii să-şi fi planificat şi returnarea moaştelor după ce Sfântul Nectarie le-ar fi rezolvat doleanţele. 2. Cea de-a doua explicaţie, din păcate, nu are nimic nobil în ea. Există posibilitatea, oricât de absurdă ar putea părea, ca hoţii să fi intenţionat să valorifice moaştele pe piaţa neagră. Trebuie să există o piaţă neagră a moaştelor, în ţară sau în străinătate (caz în care am putea vorbi de contrabandă cu moaş