- Cultural - nr. 540 / 5 Mai, 2010 Vorbea, acum un secol si ceva, atat de acidul patron spiritual al neamului nostru, maestrul _ in fond atat de trist _ al panoramei comice romanesti, I.L. Caragiale, despre un "Tren de placere". Pe atunci, intr-adevar, ultimul racnet al civilizatiei si al confortului voiajelor era trenul, hranit cu carbuni si care scotea imense rotocoale de aburi si fum… . La noi, lucrurile ori se misca extrem de lent, ori regreseaza. Pe calea ferata dintre Toplita si Targu-Mures, "mocanita" facea vreo doua ore si un sfert, acum aproape o suta de ani, cand a fost construita, inaintea Primului Razboi Mondial. In vremea "impuscatului", cu toate ca traseul era intesat de trenuri de marfa, iar partea electrificata se termina la Deda, ca si acum, calatorii ajungeau la destinatie (la timp) in mai putin de doua ore. In zilele noastre, singura "modernizare" a acestei rute este inscriptionarea bilingva a statiilor, gratie ex _ (deloc regretatului) _ ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, "coada de topor" a UDMR dintr-un defunct guvern de stanga (?) al Romaniei. Cum banii destinati refacerii infrastructurii, fie au lipsit, fie au intrat in buzunarele unor infractori de genul unui Comana de pe la Brasov, iar personalul, care avea in sarcina tocmai reabilitarea caii ferate, practic a disparut, deplasarea se intinde pe parcursul a vreo trei ore si jumatate, ca altfel _ in lipsa restrictiilor de viteza _ mizerabilele locomotive si vagoane care (mai) circula pe acest traseu s-ar da de poalele Muntilor Gurghiului sau ar face "baita" in raul Mures. Cat priveste lipsa de civilitate si de civilizatie a acestui tip de transport, pe altadata! ALEXANDRU CIUBICA - Cultural - nr. 540 / 5 Mai, 2010 Vorbea, acum un secol si ceva, atat de acidul patron spiritual al neamului nostru, maestrul _ in fond atat de trist _ al panoramei comice romanesti, I.L. Caragiale, despre