- Politic - nr. 540 / 5 Mai, 2010 Il priveam pe acel Atanasoaie, prefect al Capitalei Romaniei, ajuns in postura penibila de hingher-sef, si nu-mi venea sa cred. O ura viscerala tasnea din privirile individului bine hranit, impotriva prietenului fara grai al omului _ cainele. El a decretat ca eutanasierea cainilor ar fi singura solutie! Doar atat a mai ramas de rezolvat in Romania de azi! In rest, totul e bine si frumos! Lenea gandirii lui aici s-a oprit, in loc sa caute solutii pentru salvarea lor. Ca fiu de tarani, care, de cand ma stiu am iubit animalele, de la miel, vitelus, calut, iedut la catel, purcel sau pisica, de ani buni am grija, hranindu-i, cum si cand pot, pe mai multi caini dintr-un anumit loc targumuresean. Sase au fost otraviti de insi care lasa impresia ca abia au iesit dintr-o hruba. Nu le-au dat vreodata macar o coaja de paine, dar s-au grabit, raspunzand urii sangeroase din ei, sa ucida, desi necuvantatoarele acelea n-au facut niciodata vreun rau cuiva. Le urmaresc reactiile de mai multi ani, le cunosc comportamentul canin si prietenia lor fara margini, fiinte recunoscatoare fiind in toate. Omul pe care-l ajuti te uita repede, te tradeaza! Prietenii fara grai, niciodata! Printre prietenii nedespartiti se afla si "Negruta", o catelusa de culoarea abanosului, urmasa celebrei "Laika", mama cea oarba-oarba, disparuta si ea in imprejurari misterioase. A avut randuri-randuri de pui frumosi. Printre ei, "Laika" a avut-o si pe aceasta "Negruta". Dupa ce mananca, isi umple gura cu paine, s-o duca puilor ei, sa-i hraneasca, acolo in culcusul unde-i tine ascunsi. Grijulie mamica! Si cand te gandesti cate femei isi abandoneaza copiii, uitandu-i prin maternitati, sau, si mai grav, ii ucid! Ca om, imi sunt dragi acesti prieteni din lumea celor care nu cuvanta. Precizez ca, pana acum, am gasit stapani, salvandu-i, pentru 32 de catelusi. Cati, oare, a salvat pr