După căderea regimului comunist de la Bucureşti, nou-înfiinţatele asociaţii culturale din toată ţara au iniţiat contacte cu organizaţiile similare din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
În anii '80, oamenii de cultură români nu au putut beneficia de deschiderea gorbaciovistă din Uniunea Sovietică pentru a lua legătura cu "fraţii de peste Prut". Probabil, Ceauşescu se temea ca nu cumva intelectualii să se "infesteze" cu Glasnost şi Perestroika!
Pentru a recupera timpul pierdut, la începutul anului 1990 relaţiile s-au intensificat, culminând cu organizarea unui eveniment de mare anvergură - Podurile de flori peste Prut. La 6 mai, localităţile de graniţă au fost deschise în intervalul 06:00-18:00, putându-se trece de o parte şi de alta a frontierei doar cu buletinul. Gazetarii vremii au scris că sute de mii de români, veniţi din toate colţurile ţării, au trecut în Moldova sovietică.
Acolo erau aşteptaţi de membrii Frontului Popular din RSS Moldonenească, care au pregătit serbări câmpeneşti de mare anvergură. Specific româneşti - grătare cu frigărui, apă minerali, bere şi vin. Unii profesori şi-au îmbrăcat elevii în costume naţionale, pentru a adânci componenta simbolică a evenimentului.
Autorităţile româneşti şi moldoveneşti au negociat să fie deschise următoarele puncte de frontieră: Miorcani-Pererita, Stânca-Costeşti, Sculeni-Sculeni, Ungheni-Ungheni, Albiţa-Leuşeni, Fălciu-Ţiganca, Oancea-Cahul.
Fluxul cel mai mare de persoane a fost prin punctul de frontieră Ungheni-Ungheni, pe unde au trecut aproximativ 250.000 de oameni, de pe ambele maluri ale Prutului. Numai din gara Iaşi au plecat între orele 6:00 şi 12:00 şase garnituri de tren, cu câte 17 vagoane fiecare! Trenul accelerat Timişoara-Iaşi a trecut graniţa pe la Ungheni, transportând mii de ardeleni care doreau să se vadă cu "fraţii de pest
