Marti, 4 mai, Banca Nationala a mai taiat 0,25 de puncte procentuale din dobanda de politica monetara. De la 6,5 la suta la 6,25 la suta pe an. Dovada ca banca centrala este increzatoare ca societatea romaneasca va avea parte, in perioada imediat urmatoare, de un proces de consolidare a dezinflatiei. De altfel, in Doamnei 8 (sau in Lipscani 25, depinde de unde priviti) se manifesta de multa vreme flexibilitate fata de dobanda de politica monetara. Desele miscari intervenite, indeosebi din 2004 incoace - dobanda de politica monetara urcand sau coborand dupa cum a cerut mentinerea sau revenirea dezinflatiei - au scos in relief o disponibilitate maxima pentru neincetate schimbari ale directiei de mers.
Incepand din 2009, trenul a intrat pe o linie descendenta. Pe pietele interne, miscarea BNR a fost de regula bine primita. Desi, in unele cercuri, critici ai Bancii Nationale au cerut cu insistenta ca dobanda de politica monetara sa fie miscata in sus. Motivul invocat - si mediatizat - fiind acela ca BNR n-ar putea sa castige in conditiile crizei doua partide dintr-o data: sa ieftineasca banii si sa continue domolirea inflatiei.
Teoretic, judecata este corecta. De altfel, BNR a procedat intocmai in anii trecuti. A ridicat ori a mentinut dobanda de politica monetara ori de cate ori dezinflatia era amenintata. Dar prezentul nu repeta trecutul.
Ori de cate ori a fost posibil, Banca Nationala a redus dobanda de politica monetara, pentru a determina bancile comerciale sa-si asume un rol activ si sa arunce catre economia reala priviri ceva mai blande, oferindu-le companiilor credite mai ieftine. Si cum doua curbe merg mereu impreuna si sunt continuu comparate - curba dobanzilor si curba inflatiei -, atat timp cat inflatia a urcat, au crescut si dobanzile. Acum insa, inflatia avand o evolutie calma, curba dobanzilor nu are sens sa faca altceva decat s-o urmez
