Cu totii suntem fortati sa alegem, chiar si atunci cand refuzam sa o facem. Iar cand noi nu putem sau nu vrem, alegerile sunt luate mereu de altii. De multe ori gresim. Alteori avem noroc. Din cand in cand stim. Iar in unele cazuri, efectele alegerilor nu se vad decat mult mai tarziu.
Sa nu luam ca punct de plecare algerile din decembrie 2009, cand Traian Basescu si-a castigat cel de-al doilea mandat (foto). Majoritatea unui popor se poate insela, de cele mai multe ori o si face, frecvent chiar isi repeta greselile. Insa chiar si atunci cand se inseala, greseala ii este iertata majoritatii. Acesta este compromisul democratiei.
Sa pornim de la prima alegere pe care a facut-o Traian Basescu in cel de-al doilea mandat al sau. La sfarsitul lui 2009, noul si vechiul presedinte l-a ales, din nou, pe vechiul si actualul premier Emil Boc sa ii fie mana dreapta. Cutitul care sa taie painea.
Presedintele nostru a transformat intr-o virtute candoarea cu care apare sa ne spuna ca "a gresit". A facut-o de atat de multe ori incat nu mai stim daca totalul alegerilor sale este o suma pozitiva sau negativa.
Dintr-un calcul sumar, am putea spune ca majoritatea alegerilor lui Basescu au fost proaste si s-au dovedit greseli din toate punctele de vedere. Si al nostru, si al lui. A gresit cu Tariceanu, a gresit cu promulgarea cresterii salariilor profesorilor cu 50%, a gresit predictiile despre criza, s-a inselat in legatura cu imprumutul de la FMI, s-a inselat cu PSD cand l-a chemat le guvernare, s-a inselat
Acum, ajungem la algerile lui Emil Boc. Aici lucrurile se simplifica major, intrucat foarte putine dintre alegerile, aparent apartinand premierului, au si fost luate cu adevarat de Boc.
In mare, ele au fost necesitati dictate, fie de catre grupurile de interese din jurul sau, fie de presedinte, fie de urgentele c
