E oficial. Nu mai putem continua asa. Va trebui sa marim taxele. Sau sa scadem cheltuielile. Sau ambele. Mai toti oamenii pe care i-am auzit vorbind despre subiect se impart in trei categorii:
1. Sa nu creasca nimic, platim deja prea mult.
2. Sa creasca, dar de la altii. In principiu de la bogati, da-i dracului de imbuibati ca au de unde.
3. Mai bine sa dam afara niste bugetari, ca tot o freaca.
Adica, cu alte cuvinte, sa se reduca, dar nu de la noi. Eu cred ca atitudinea asta nu e rezonabila. Ca sa supravietuim cu totii, ca popor, trebuie sa renunam la ceva. Intrebarea e la ce?
Hai sa incep cu taxele. Eu sunt impotriva ideii supra-impozitarii bogatilor. Tot aud tot felul de voci sustinand impozitul progresiv si dand drept argument ca asa se face in tarile occidentale civilizate. Trec peste faptul ca m-am saturat rau de tot sa aud drept argument faptul ca asa fac altii, ca si cum ar exista o legatura cauzala definita intre o practica sau alta si bunastarea acelor tari. Si nu e. Chiar atunci cand e, uneori legatura e inversa, adica nu sunt bogati pentru ca procedeaza asa, ci procedeaza asa entru ca sunt bogati. Una peste alta, felul asta de a te inspira de-a valma si fara noima e prostesc. Ce-ar fi daca am mai gandi si cu capul nostru? O durea? Dar, mai ales, vorba americanilor, “take care what you wish for, you might get it”. Tarile despre care se vorbeste ar adora sa aiba un sistem de impozitare simplu si direct ca noi si vorbesc impotriva cotei unice doar pentru ca le face concurenta fiscala cu care nu stiu ce sa faca. Pentru ca un sistem inechitabil de impozite poate fi foarte usor impus dar e foarte greu de desfiintat. In general, orice metoda de conducere care presupune ca majoritatea decide ceva impotriva minoritatii mi se pare moral inacceptabila si periculoasa politic. Am auzit tot felul de comentarii spu
