Cine ar fi crezut la inceputul anilor 90 ca invatamantul romanesc va fi campion al rezistentei la reforma, candidat la pozitia de cel mai neperformant si corupt sector al societatii romanesti? Cine ar fi crezut ca tot capitalul uman si intelectual de mare calitate care, datorita distorsiunilor de repartitie a fortei de munca in sistemului socialist, ajunsese sa se acumuleze in cancelariile scolilor si liceelor, va ajunge sa fie in buna parte irosit fara folos?
Cine ar fi zis, privind la patura sociala tehnica si intelectuala, ce in anii ‘80 devora in tiraje de zeci de mii de exemplare orice publicatie de calitate ce trecea cenzura, ca in anul 2010, Romania nu va avea nici o prezenta in topul universitatilor performante din Europa? Cine credea ca vom asista la un exod al competentelor ce va atinge atat generatiile pre- cat si post-decembriste si ca profesionistii ramasi acasa vor fi marginalizati si emasculati intr-o maree a mediocritatilor si oportunistilor? Puteai imagina multe in acei ani de nou inceput, dar nu si scenariul pe care-l traim acum - cu tot ceea ce inseamna el pentru viitorul Romaniei.
O problema serioasa
Urmatoarele argumente, auzite de la Dan Tapalaga, si reformulate de autorul de fata, par sa dea masura gravitatii problemei. Ideea centrala este ca, incet dar sigur, rezervorul de specialisti romani, in tara, seaca. Tot mai multi specialisti se formeaza, raman sau pleaca in strainatate. In tara, capitalul uman de varf nu isi mai poate asigura rata de inlocuire in tot mai multe domenii.
In eterna lupta intre profesionism si adversarii sai, miza este pana la urma cantitativa: Care din cele doua parti atinge o anume masa critica in raport cu cealalta. In cazul nostru, numerele mari incep sa se faca simtite. In tara, profesionistii, in toate domeniile, devin o minoritate tot mai vulnerabila.
Nu ar tr
