Desi nu este confirmata oficial, majorarea taxelor, a tuturor sau numai a unora dintre ele, pare din ce in ce mai probabila. Dupa toate informatiile scurse in presa, exista mai multe variante de lucru, de la cea mai monstruoasa, adica renuntarea la cota unica, pana la cea mai probabila, adica sporirea cu cateva puncte procentuale atat a cotei unice cat si a TVA. Asta cu toate ca premierul si ministrul de Finante nu au prididit sa dea asigurari ca fiscalitata nu va fi majorata.
Este clar ca guvernul a ajuns cu spatele la zid. Situatia este atat de grava incat executivul ia in calcul, ca varianta de lucru, inacceptabilul: renuntarea la cota unica, adica la singura reusita reala pentru economia romaneasca din 2005 incoace. Renuntarea la proiectul politic ultim, in baza caruia PD-L castigat cele mai multe dintre voturile clasei de mijloc. Guvernul este atat de disperat incat ia in calcul decizia care il va pulveriza ca forta de dreapta, credibila si coerenta.
Si guvernul nu este pus la zid de FMI, ci de realitatea economica. Pana la urma, reprezentantii FMI nu sunt decat doctorii care monitorizeaza evolutia pacientului si, in functie de ea, indica tratamentul. Iar pacientul a evoluat prost. Cheltuielile bugetare au sporit, veniturile bugetare au scazut, deficitul bugetar este la limita si nu a fost deposit doar cu pretul unor arierate imense. In aceste conditii, fara masuri extreme, pacientul poate intra in coma, cam cum a patit si Grecia.
Din primul moment doctorul a prescris pe langa pastile, adica bani, - ca sa pastram metafora sefului FMI, Dominique Strauss-Kahn - si un anumit regim de viata, o anumita conduita, iar ea consta in reducerea cheltuielilor bugetare si sporirea veniturilor. Sigur ca FMI nu a spus, din pacate, si cum anume, concret, trebuie atinse aceste obiective. Asta trebuia sa descopere guvernul si nici macar nu era
