Intr-o tara in care cetatenii sunt bucurosi ca au mai capatat o zi libera (24 Ianuarie, si pica numai bine: luni), a-l amenda pe Emil Boc pentru nemunca, pentru a satisface setea de sange, mi se pare culmea ipocriziei.
"Cer sange" insa masurile nepopulare, deoarece "e nevoie de remaniere in timp de criza", dupa cum a afirmat un imbecil pedelist din Camera Deputatilor. Cum ar veni, constiinta publica trebuie ametita cumva, or asta mi se pare o ipocrizie si mai mare.
Poate n-am trait in aceeasi tara, poate ne-am uitat la alt televizor, dar un lucru e sigur: Boc n-a luat nicio decizie nepopulara. Cel putin nu in asa masura incat sa-ti imaginezi o intreaga natiune care sufera in pantaloni gauriti in fund din cauza ajustarilor care i-au adus foamea in gat in numele reducerii deficitului bugetar.
Daca in sectorul public s-ar fi petrecut fenomenul din cel privat, unde la inceputul toamnei trecute au fost dati afara o treime dintre angajati, iar la restul li s-a spus ca vor munci mai mult si pe bani mai putini, deoarece li se taie din leafa, sanctiunea poate ca ar fi justificata, ca sa aiba poporul impresia unei relansari. Pentru ca economic vorbind, Boc ar fi meritat un premiu.
Din pacate, n-a reusit sa tunda cheltuielile publice, or a venit scadenta si nu mai are ce face. Asa ca de ce sa-l sacrifici? Poate sa decida de-acum inainte tot ce ar decide un succesor constrans de imprejurari. I-o fi spus Traian Basescu in ianuarie "Mai Emile, da si tu afara 200.000 de bugetari, desfiinteaza agentiile chit ca sunt pline d-ai nostri, dar asa scapi si de compensatoriile de zeci de mii de euro, ingheata toate achizitiile care nu sunt urgente, redu evaziunea fiscala", iar premierul n-a tinut cont? Sa fim seriosi!
E drept, nici FMI-ul nu da doi bani pe foaia de parcurs. A impus conditii inca de la primele transe de imprumut, d
