… daca te duci la petrecerea CICLOP, vineri de la ora 18.00, la Gradina Verona (in spatele librariei Carturesti).
Eu nu stiu sa merg pe bicicleta. Dar o sa-mi iau inima-n dinti si o sa-ncerc sa invat. Poate chiar maine.
Daca nu-mi iese, o sa intru in 2011 cu senzatia ca in 30 de ani n-am invatat sa-mi tin echilibrul pe doua roti. Foarte trist.
Mi-e frica. Uneori, cand ating o bicicleta nu vad decat momentul caderii, asa ca, nici nu reusesc sa urc in sa.
Tata zice ca am mers candva. Eu nu-mi amintesc decat 3 momente „bicicliste”: primul in care am cazut de pe Pegas-ul rosu al unei vecine dupa ce m-am uitat in spate si-am vazut ca nu ma tine nimeni (asa cum mi se promisese cand am fost convinsa sa urc si sa pedalez in nestire), al doilea in care eram cu capul intr-o mare balega, cu o bicicleta mare si urata cazuta langa mine, iar al treilea – intinsa pe ciment, plina de sange, realizand ca am capul spart si cotul belit, uitandu-ma la un tip intins si el pe jos intr-o situatie similara, cu mana intinsa catre o bicicleta albastra, cu rotile-n sus cumva, ca un gandac intors pe-o parte si dat cu fixativ.
Andra imi tot zice de multi ani ca nu-i greu. L-am pus pe Cosmin sa-mi promita ca ma invata sa ma dau si eu cu bicicleta. Cica o sa fie bine. Tind sa-l cred. Datorita lui am reusit ca macar sa ma uit la una, sa ascult povesti cu biciclisti si istorii cu si despre biciclete, sa ma uit la turu’ Frantei fara sa ma plictisesc, sa-mi doresc sa simt si eu senzatia unei pedalari echilibrate:)
Anul trecut m-a pus pe o minune de Bronton. Am ajuns la pedale. Un mare plus. Apoi m-am scuzat ca sunt in fusta si-am descalecat:)
Sunt teribil de snoaba – nu pot sa ma urc pe orice bicicleta. Astea de la Ciclop, insa, au sex-appeal.
Poate rezonam.
Din curtea de pe Strada Povernei 25, unde se afla magazinul promovat de Cosmin, vor iesi
