Majoritatea aeroporturilor europene, închise după haosul cauzat de erupţia vulcanului Eyjafjallajökull, au fost redeschise după ce s-a dovedit că norul de cenuşă degajat nu a pus în pericol siguranţa transporturilor aeriene. Pe ce anume s-au bazat însă cei care au ridicat interdicţiile asupra spaţiului aerian: pe date ştiinţifice concrete sau pe evaluarea pierderilor economice cauzate?

În decurs de peste şase zile, în jur de 95.000 de zboruri au fost anulate (fapt care a adus companiilor aeriene pierderi de peste un milion de dolari), iar numărul pasagerilor blocaţi pe aeroporturi a ajuns la cinci milioane. Această criză a afectat serios economia Marii Britanii, dar nu numai ţările europene au avut de suferit – cultivatorii de plante ornamentale din Kenya, de exemplu, care nu-şi puteau transporta culturile decît pe calea aerului pentru a evita ofilirea florilor înainte de a ajunge la importatori, s-au trezit, dintr-odată, cu afacerea compromisă. 16 pacienţi bolnavi de cancer, care aveau nevoie vitală de transplant de măduvă, au fost la un pas de moarte pentru că donatorii lor nu au mai reuşit să plece din Statele Unite şi Canada.

În trecut, au fost cazuri cînd avioane nevoite să zboare prin nori de cenuşă vulcanică au aterizat în siguranţă, cu toate că, în urma problemelor care au intervenit la motoare, au pierdut altitudine, îndrepîndu-se, vertiginos, spre un dezastru. În ceea ce priveşte norul de cenuşă vulcanică ce a acoperit, recent, Europa, specialiştii nu au adus nici o dovadă concretă care să certifice faptul că aceleaşi efecte negative ar fi putut apărea şi în acest caz. Decizia de închidere a spaţiilor aeriene a fost motivată de convingerea că orice strat de cenuşă din aer ar fi putut dăuna avioanelor şi că, oricît de mic ar fi fost riscul decolării avioanelor, datoria oricărui guvern era – după cum s-a exprimat premierul britanic Gordon Brow