* la 91 de ani, veteranul brăilean Gheorghe Drenea a început să-şi aştearnă pe hârtie amintirile grozăviilor îndurate în război * nea Gheorghe nu se lasă descurajat de faptul că a absolvit doar cinci clase
* "Am învăţat şcoala vieţii din suferinţă", spune el, iar cine îi ascultă povestea îşi dă seama că nu exagerează deloc * a fost împuşcat, a mărşăluit zile întregi prin viscol, fără să mănânce nimic, a muncit trei ani în lagăr, în condiţii groaznice, dar a supravieţuit * întors acasă, a făcut nouă copii, iar acum are 23 de nepoţi şi 23 de strănepoţi, semn că Dumnezeu nu l-a cruţat degeaba de la moarte
Duminică, 9 mai, se împlinesc 65 de ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial în Europa. Sunt şase decenii şi jumătate de când tunurile au tăcut, iar soldaţii scăpaţi de moarte s-au întors acasă, purtând pe trup sau în suflet răni incredibil de imaginat pentru generaţia de astăzi. Pare o veşnicie, dar timpul încă nu a reuşit să-i ducă la cer pe toţi cei care încă mai pot povesti, prin viu grai, grozăviile îndurate în acele vremuri ale ororii. Au rămas puţini, iar acum săptămânile, nu anii, îi lasă şi mai puţini, din ce în ce mai puţini. Până într-o zi, când toată generaţia lor va deveni amintire şi nu va mai vorbi decât din cărţile de istorie, din literatură sau din filme. Veteranul brăilean Gheorghe Drenea, din satul Bordei Verde, a înţeles asta şi, de ceva timp, îşi aşterne amintirile pe hârtie. A umplut deja un caiet mare cât un registru cu cuvinte buchisite în fraze meşteşugite, cum s-a priceput mai bine. "N-am decât cinci clase, dar şcoala vieţii am învăţat-o din suferinţă şi de-aia scriu toate câte mi le amintesc, ca să nu se uite cum am trăit noi şi prin câte am trecut", ne-a spus nea Gheorghe, un bătrânel neverosimil de fâşneţ în mişcări pentru cei 91 de ani ai săi. Într-o amiază de început de mai, când vântul prindea miros de vară strec
