În România, un scrutin pentru alegerile locale de la Ştefăneşti ajunge breaking news pe CNN. În Marea Britanie, deşi m-am aflat la Londra în ultima săptămână de campanie, aproape că nu am simţit că urmează cele mai importante alegeri din ultimele cinci decenii ale regatului. Pentru prima dată din 1974, ar putea exista un guvern de coaliţie, într-o ţară în care două partide şi-au pasat tradiţional puterea, dar acest lucru nu pare a fi schimbat ceva în comportamentul englezilor.

Criza economică, e drept asociată de multe ori cu scrutinul de joi, a fost mult mai bine tratată în presă (care, apropo, nu a scandalizat pe nimeni dacă şi-a precizat dinainte opţiunile, vezi delimintarea The Times şi The Guardian de Gordon Brown sau apropierea The Independent de conservatori), colapsul Greciei şi ameninţările cu recesiunea venite din zona iberică ţinând prima pagină alături de spoturile electorale publicitare.

Reclamele obişnuite nu au fost înlocuite cu posterele pomădate ale candidaţilor, iar staţiile de metrou sau autobuz nu au fost împânzite cu zilierii de partid care să-ţi bage sub ochii materiale electorale. În timp ce londonezii mergeau aproape alergând la muncă şi retur, turiştilor nu le era distrasă cu nimic atenţia de la Turnul Londrei sau orice alt obiectiv aţi dori.

Evident că nu au lipsit scandalurile (vezi înregistrarea lui Gordon Brown cu bunicuţa “îngustă la minte”), dar acestea nu au explodat în interminabile dezbateri la tv sau în procese matusalemice cu final incert. Brown şi-a recunoscut vina, şi-a asumat responsabilitatea, şi-a cerut scuze şi în mare povestea a luat sfârşit, deşi un veteran l-a ameninţat apoi cu bătaia.

Surprize electorale găseai doar în cutia poştală, unde mici pliante te invitau să votezi anumite persoane, însă nimic despre adversari, dacă ar fi să ne raportăm la moda anticampaniei care a f