Problema retrocedărilor de terenuri şi imobile confiscate abuziv de către stat în 1989 continuă să fie una dintre cele mai productive surse de condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Şi în vestul ţării sunt mii de dosare care îşi aşteaptă rezolvarea, de ani de zile, în condiţiile în care instituţia cu drept de control, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a făcut anul trecut doar două controale la două primării din Timiş, unde nu a dat nicio amendă. Prefectura Timiş spune că problemele din judeţ, legate de restituiri, sunt destul de multe şi remarcă modalitatea miraculoasă prin care, la Timişoara, deşi Primăria nu mai are teren, periodic reuşeşte să mai „producă” o suprafaţă pentru anumite persoane.

A.N.R.P., sufocată de dosare

Deşi s-a scris destul de mult în presă cu privire la organigrama stufoasă şi salariile mari de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, aceste aspecte nu prea par să aibă un efect semnificativ asupra ritmului de lucru al instituţiei – singura cu abilităţi directe de control în domeniul restituirii suprafeţelor de teren şi imobilelor către proprietarii deposedaţi abuziv înainte de 1989. Astfel, după cum recunoaşte şi instituţia, doar pe Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la nivel naţional s-au strâns 202.632 de notificări, din care până acum au fost soluţionate puţin peste 50%, respectiv 116.000. Dintre acestea, o bună parte – mii de dosare – prevăd solicitări de restituiri de teren în Timiş.

Nici pe Legea 9/1998, privind compensaţiile cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, din 1940, situaţia nu e mai bună la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţil