Poate fi definit deja, din raţiuni de istoric şi consistenţă, drept unul dintre cele mai importante festivaluri de jazz din ţară. Cu un geamantan de muzicieni importanţi adunat în cele peste trei decenii de funcţionare, Sibiu Jazz Festival, grizonat, dar deloc obosit, ne-a pregătit şi pentru ediţia din acest an un meniu variat şi plin de jazzfetamine. Aperitivele vor împînzi pieţele din centrul oraşului în primele zile, în timp ce tinerimea jazz-ului românesc se va întrece, la Teatrul Gong, în tradiţionalul concurs al formaţiilor studenţeşti. Mărunta zbatere pentru un gen care dispare, încet-încet, din educaţia muzicală a românilor. Programul festivalului mare poate părea aerisit şi prea puţin consistent unui cuplu ochi-ureche nepregătit să primească muzica bună, de acolo de unde nu se aşteaptă. Sincer, m-am cam săturat de giganţi care ne vizitează doar din motive financiare sau din raţiuni de proximitate. Am văzut de prea multe ori Sala Palatului plină de vedete care nu aveau chef de cîntat, filmate cu telefoanele de alte vedete, care nu aveau altceva mai bun de făcut. Aşa că, în această primăvară, am decis să ignor monştrii sacri din Capitală şi să merg la Sibiu, pentru o binevenită baie de cvasinecunoscuţi (pentru cei mai mulţi dintre noi, dar nu şi pentru cei care mănîncă jazz pe pîine).

Miercuri, 12 mai, un alt pianist cubanez efervescent vine la Sibiu, pentru o seară cu siguranţă memorabilă: Ramon Valle. Născut-crescut-scolit în Cuba castristă care, vrem-nu-vrem, a dat muzicieni memorabili (vezi fenomenul Buena Vista Social Club, printre altele), Ramon Valle a ieşit de pe băncile Şcolii Naţionale de Arte din Havana direct în vîrtejul festivalurilor. Mai întîi în zonă: Havana, Bogota, Mexico City, dupa care în lumea largă. La apariţia discului său de debut (Levitando, 1993), renumitul Chucho Valdes, fondatorul Irakere, îl declară pe Ramon Valle „cel ma