"2010 este anul iesirii din criza si a pregatirii cresterii economice. Vom incheia cu o crestere economica de 1,3%. Nu marim impozitele, pastram cota unica, pastram TVA, alocam mai multi bani pentru investitii."

Aceasta a fost declaratia primului-ministru Emil Boc, rostita in fata Parlamentului la jumatatea lunii ianuarie a acestui an.

La nici patru luni de atunci realitatea arata insa cu totul altceva: recesiune, 765.000 de someri, majorari de impozite si taxe, un mediu de afaceri care afirma la unison ca majorarea cotei unice si a TVA-ului ar avea efecte catastrofale in economie.

De cealalta parte, in lumea politica, rupta complet de ceea ce se intampla in realitate, apar din ce in ce mai des informatii legate de o eventuala remaniere a unor ministri, fie imediat dupa plecarea FMI, fie la toamna.

Remaniere? E un cuvant care nici nu ar trebui adus in discutie intr-un asemenea context economic. Orice ministru care "se confrunta" cu cifre si fapte care demonstreaza ca un program al sau a esuat lamentabil ar trebui sa-si prezinte demisia in momentul urmator.

Iar in cazul guvernului Boc, esecul este lamentabil, cu atat mai mult cu cat si cea mai mica urma de credibilitate pe care ministrii Executivului ar mai fi avut-o a palit in momentul in care in mai putin de o saptamana s-a trecut de la "suntem foarte departe de o decizie de a creste taxele principale" (Sebastian Vladescu) la negocieri de majorare a TVA-ului la 22%, 24% sau 25% si a cotei unice la 20%.

Iar cele trei cifre avansate in cazul majorarii TVA-ului sunt o alta demonstratie a modului in care este guvernata Romania in prezent: "Pe surse".

Ce vointa politica poate cere presedintele Basescu de la un prim-ministru care nu are curajul sa iasa in fata romanilor, fie si la OTV, pentru a le spune ca vorbele rostite cu atata convingere in ianuarie au fost lipsite de fundament