Bună intervenţia de astăzi a lui Traian Băsescu, în condiţiile în care guvernul Boc nu a fost capabil, în perioadă de criză, să taie nici măcar risipa obscenă; nu a fost capabil nu doar să concedieze, dar nici măcar să taie posturile vacante dar bugetate. Atunci de ce nu a intervenit preşedintele peste Boc acum cinci luni, măcar (să zicem că în campania electorală nu se putea)? Cifrele erau la fel de dezastruoase şi atunci.

Pentru că e o măsură disperată, luată într-o situaţie disperată. Nu doar economic, aia ştie toată lumea demult. E o situaţie politică disperată, în condiţiile în care 1 Preşedintele şi PDL-ul nu vor să cedeze puterea (dar nici opoziţia nu prea pare că şi-o doreşte în acest moment) 2 Preşedintele nu are interesul să pună un lider politic real al PDL în locul fantomei de Boc, pentru că l-ar transforma automat într-un challenger al său 3 Boc este supus preşedintelui ca întotdeauna, dar îşi dă seama că rolul pentru care avea nevoie de el acesta se apropie de sfîrşit şi încearcă timid să îşi creeze, mult prea tîrziu desigur, un destin politic personal. Şi cum să facă asta în lipsa calităţilor politice reale? Cu ajutorul bugetului de stat, desigur.

Aşa ajungem la cauzele dezastrului de acum. Pe de o parte avem lupta pentru putere din PDL, stimulată de faptul că, deşi mandatul al doilea al preşdintelui de-abia a început, el este ultimul, aşa că lupta pentru succesiune a apărut deja la orizont. Boc, umbra lui Băsescu din PDL, trebuie menţinut cu orice preţ la guvern. Pe de altă parte avem concurenţa dintre PDL şi celelalte partide, care îl face pe Boc (ca şef al partidului, în iluzia că asta îi întăreşte poziţia) să încerce să cumpere electorat evitînd orice măsură dureroasă social. La fel a făcut şi Tăriceanu, numai că în acel moment fast economic cumpărarea electoratului se făcea prin pomeni sociale aberante.

Aşa că preşedintele are