După un an şi jumătate, Cabinetul Boc I, II, III, IV culege ce-a semănat. Adică dezas- tru financiar, sufocarea economiei private, creşterea arieratelor statului, şomaj ire- ductibil, marasm social. Acum, tentativa de a majora halucinant cota unică de impozitare şi TVA, plus alte taxe. Măsuri văzute şi de FMI ca o soluţie de frânare a deficitului bugetar în cazul României. E o ţară unde Guvernul - cu miniştri incapabili şi interesaţi doar de afacerile proprii şi ale găştii politice - n-a fost în stare să aplice un minimum de măsuri anticriză raţionale.
“Un guvern care nu are alte soluţii de- cât majorarea taxelor trebuie schimbat”. Aserţiunea nu-mi aparţine, e a unui tânăr parlamentar portocaliu, Sever Voinescu, care, nu singurul, realizează că Boc va târî şi PD-L, nu doar Cabinetul şi pe sine, în groapa de deşeuri politice.
Orice zi de întârziere în debarcarea lui Boc&Co va adânci degringolada, până dincolo de răbdarea populaţiei, împinsă în foame şi în mizerie. Răspunderea nu i-ar mai reveni lui Boc, nu mă aştept să-şi depună mandatul. Ar reveni însă mai ales preşedintelui Băsescu, cel ce a tutelat această evoluţie haotică. Nu are prerogative care să-i îngă- duie demiterea lui Boc. Dar are, să nu ne dăm după deget, suficientă influenţă spre a determina trecerea urgentă a unei moţiuni de cenzură şi instalarea la Victoria a unor profesionişti, eventual conduşi de Stolojan. Pe care să-l lase însă să-şi formeze echipa, iar nu să i-o dicteze.
