Domnule președinte,

După cum probabil că știți, România e o navă mare. Prea mare și prea greu de cârmit pentru un singur om.

După cum probabil că sunteți conștient, în ultimul an și jumătate (și nu numai, dar pentru această perioadă sunteți direct responsabil), Guvernul a ratat aproape toate deciziile de politică economică. De fapt, a reușit să le nimerească pe cele mai proaste.

După cum poate că ați observat, timonierul pe care vi l-ați ales este prea slab pentru așa o sarcină. Poate că are meritele lui, poate că este inteligent, loial și acceptat de echipaj. Însă toate acestea nu mai contează dacă va scufunda nava cu totul.

După cum este evident pentru toată lumea, partidul care vă susține (și cele care nu vă susțin, dar nu ele sunt în culpă acum) nici nu vrea și nici nu poate să mai rezolve ceva în România. Ce avem în comun: cu toții vrem să trăim bine. Ce ne desparte: nu pot trăi bine simultan și contribuabilii și politrucii.

După cum ați admis deja, ați anticipat prost și amploarea crizei și viteza recuperării. Poate că asta v-a dat peste cap orice planificare, dar credeți-ne: Noi suferim mai mult decât dumneavoastră. De 20 de milioane de ori mai mult.

După cum cu sigurnță ați văzut la televizor, în Europa criza nu este pe terminate ci, dimpotrivă, pe cale să se reaprindă. Și tot acolo probabil că ați observat că nu mai e vorba doar de o criză financiară și economică. Începe deja o criză socială, cu tot ce înseamnă asta.

După cum probabil că vă este clar, o creștere a impozitelor nu este doar un eșec al dumneavoastră, care veți fi forțat să vă anulați una dintre puținele promisiuni îndeplinite integral. Este un eșec pentru întreaga Românie și va trebui plătit printr-un deceniu de mizerie.

După cum bănuiam de mult (și n-am primit decât confirmări), indiferent de intențiile – bune sau rele – ale regimului ca