Şi ele au fost copii. Cum arătau şi ce făceau handbalistele de la Oltchim cînd au fost mici? Ce năzbîtii şi trăsnăi le dădeau prin cap?

Sînt acum modele pentru sportul românesc. Copiii care se apucă de handbal visează într-o bună zi să ajungă ca Valentina Elisei, ca Ionela Stanca sau ca Valeria Beşe. Peste cîteva zile vor juca finala Ligii Campionilor şi visează să cîştige trofeul. Pînă atunci însă, cîteva dintre "galacticele" de la Vîlcea şi-au adus aminte de copilărie, cea mai frumoasă şi inocentă perioadă din viaţa fiecăreia.

Vali Beşe

Premiul întîi

Interul Oltchimului, născută la Bistriţa, face parte dintr-o familie numeroasă. E cea mai mare dintre cele şase fete. A avut însă o copilărie fericită. "Eram prea mici noi ca să ne dăm seama ce eforturi făceau părinţii pentru a ne fi bine", spune Valeria Beşe. "Poza asta e din curtea şcolii generale unde am învăţat, în clasa a doua. Tocmai luasem premiul întîi şi eram tare mîndră", îşi aduce aminte Valeria Beşe. "Eram îmbrăcată în costum popular pentru că avusesem serbare, cîntasem muzică populară şi dansasem", îşi aminteşte Vali, care iubeşte şi acum folclorul. "Valeria Peter Predescu, Dumnezeu să o odihnească!, era favorita mea", a încheiat Vali.

Adina Fiera

În clasă la tata

Adina Meiroşu Fiera a crescut la Galaţi. "Părinţii mei sînt învăţători, iar eu am nimerit în clasă la tata. De fapt, el a vrut să ia clasa mea, ca să mă aibă sub observaţie. Şi ce am mai pătimit...", povesteşte suspinînd Adina. "Prima palmă din clasă mie mi-a dat-o, cele mai mici note mie mi le dădea. Învăţam bine, iar cînd luam cîte o notă de nouă, două zile nu mai vorbeam cu el!". Dacă ar fi fost la mama sa în clasă, Adina spune că nu ar fi fost la fel. "Oooo, pentru ea eram fetiţa mamei. M-a bătut o singură dată rău, cu mătura. La final plîngea şi ea, îi părea rău",