Am scris în articolul de săptămîna trecută despre un băieţel de 10 ani muşcat de cîini şi despre cum nici Primăria, dar nici altcineva nu face nimic împotriva haitelor care hălăduiesc prin Bucureşti. Nu prevăzusem atunci ce avea să urmeze.
Între timp, prefectul Bucureştiului a propus eutanasierea cîinilor vagabonzi (îndrăznesc să folosesc acest termen popular, care de altfel se aplică şi oamenilor, în condiţiile în care a fost inventată şi sclifosita formulă: cîini comunitari). Propunerea prefectului a stîrnit, asemeni altor iniţiative din trecut, un cor de proteste (era să scriu de lătrături). Asociaţiile de protecţie a animalelor se opun. Principala frază pe care o vîntură aceste asociaţii în discursurile lor este aceea că nu mai doresc să existe cîini pe stradă. Cu toate acestea, nu sînt de acord cu eutanasierea. Prin argumentări ce se doresc a fi logice, încearcă să explice că eutanasierea ar duce la un şi mai mare număr de cîini pe stradă. În aceeaşi fără de logică, reprezentanţii amintitelor asociaţii pretind că motivul pentru care încă avem atîţia cîini fără stăpîn în oraş ar fi acela că Primăria ar fi aplicat pînă acum soluţia eutanisiei. Probabil că aceşti cîini or fi precum capetele balaurului din poveste, tai unul şi cresc alte trei în loc.
Punînd cap la cap afirmaţiile ONG-urilor, rezultă cumva că pînă acum eutanasierea nu era legală, dar primăriile o practicau pe scară largă, avînd drept rezultat înmulţirea patrupedelor. Ajungem să ne închipuim că eutanasia ar fi acelaşi lucru cu împerecherea, că o fi ceva legat de eros şi tanathos.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor
Asociaţiile fără logică au convocat vinerea trecută un miting în faţa Primăriei în sprijinul cîinilor fără stăpîn. Avocaţii acestor animale au apărut pe la mai toate canalele de televiziune. Deunăzi, la pos