Tânărul a visat de mic să lucreze în domeniul turismului, dar şi-a dat seama că meseria nu-l reprezintă. El şi-a schimbat opţiunea şi a ales să se facă preot.

PROFIL

Născut: 19 mai 1982

Familie: Necăsătorit

În copilărie, Liviu visa cu ochii deschişi la o meserie care să-i permită să vadă lumea. „Când eram copil, în orele de după şcoală, îmi ajutam părinţii în gospodărie. În puţinele momente libere, făceam drumeţii. Eram pasionat de excursii şi de ideea de a descoperi locuri noi. Mă visam comis-voiajor sau agent de turism”, povesteşte orădeanul. Aşa se face că Liviu că s-a îndreptat spre Facultatea de Istorie-Geografie, pentru a-şi împlini dorinţa. „După ce am ajuns în facultate, mi-a dat seama că genul acesta de job nu mă reprezintă. După primul an de studiu, am decis să renunţ”, explică tânărul.

De la profan la preoţie

A urmat o perioadă în care bărbatul s-a străduit să-şi găsească adevăratul drum. „Eu am fost un adolescent şi un tânăr cu o viaţă normală. Faţă de biserică aveam o atitudine creştinească, dar nu exagerată”, spune Liviu. „Dacă mi-ar fi spus cineva că o să mă fac preot, aş fi râs. Şi totuşi, într-o zi, am simţit că asta trebuie să fac. Nici acum nu-mi pot explica ce s-a întâmplat”, spune orădeanul. Primele şase luni de facultate au fost cele mai grele. „Aveam colegi de la licee confesionale care s-au acomodat mult mai uşor. Pentru mine a fost o trecere bruscă de la mediul profan, la sacru. De la haine, atitudine şi cuvintele folosite, până la genul de informaţii pe care le asimilezi, totul era schimbat”, explică tânărul.

Hrăneşte oamenii săraci

După primul semestru în care orădeanul a muncit pe brânci pentru a recupera carenţele, Liviu şi-a dat seama că poate pune în practică învăţătura, înainte de a avea o parohie. „Sunt foarte mulţi preoţi care predică despre milostenie. Dar puţini d